Sat, comuna Mihălăşeni, situat la doi km sud, sud-est de reşedinţa comunei, un km nord-est de satul Cişmăneşti, doi km sud-vest de satul Negreşti şi trei km vest, nord-vest de satul Păun.
Este singurul sat de pe vechea moşie Selicicani, Silişcani, menţionată începând din 7 mai 1546[1], dar ale cărui începuturi sunt menţionate din 11 august 1436[2], care păstrează numele iniţial.
Satul Silişcani a fost situat la gura pârâului Sarata dar a fost depopulat devenind selişte înainte de 15 ianuarie 1633[3], când moşia trece în stăpânire boierească.
După anul 1700 moşia Silişcani se desface în mai multe proprietăţi şi, cu siguranţă, pe aceste părţi din fosta moşie mare se organizează odăile noilor stăpâni (gospodăria cu acareturile - adăposturi pentru unelte şi animale pentru lucrul pământului, ca şi locuinţele pentru lucrătorii veniţi pe moşie). Aşezările constituite din locuinţele lucrătorilor aduşi de stăpânul moşiei, din afara hotarelor ţării, şi care beneficiau de anumite înlesniri fiscale, au adoptat, de regulă, numele slobozie, uneori simplu, dar cel mai adesea cu un determinant, care indică numele vechi al moşiei, al stăpânului sau numele altei aşezări mai mari, din vecinătate.
Satul este menţionat cu numele Odaia Ţâlişcani, desprins din satul Silişcani, la 1830, apoi Odaia Silişcani, al păhărnicesei Elencu Maghistan[4], apoi cu numele Silişcanii lui Maghistan, care înglobează satul Silişcani, în perioada 1833-35, 1859, Slobozia sau Silişcani, în 1865, când include Odaia Bulcii, pe care o va pierde în 1875, când aceasta devine Odaia Maghistan. Odaia Maghistan devine satul Silişcani Moscovici, în 1892; Slobozia-Silişcani contopit cu Silişcani-Moscovici, în 1906. Numele Slobozia-Silişcani este adoptat din 1862 dar alternează cu alte denumiri până în 1930, de când apare numai cu acest nume.
Cel dintâi locaş de biserică din satul Slobozia-Silişcani a fost construit în perioada 1847-28 mare 1852, cu cheltuiala stăpânului moşiei, Costache Maghistan, din paiantă (furci de lemn şi vălătuci de lut). În anul 1862 arendaşul moşiei, Adam Pisoschi, a refăcut biserica, înlocuind paianta cu ziduri din cărămidă iar în 1902 i s-au făcut reparaţii capitale.
De la împroprietărirea din 1865 biserica poseda opt fălci şi jumătate (12,14 ha).
Preoţi slujitori: Ilie Cheptanariu, Alex. Palaga, Dumitru Gheorghiu, Ioan Grigoraş (de la Dobârceni), din anul 1894, preotul de la Brăteni[5], Bodron, N. Gheorghiu, Toader Clapon, Mihai Brânză, Gh. Oancea.
Şcoala din satul Slobozia-Silişcani a început să funcţioneze din anul 1885, cu clasele I-IV, cum funcţionează şi în prezent. Şcoala a funcţionat la început în casele unor săteni: Ştefan Bujor, Ioan Balan.
Cel dintâi local de şcoală s-a construit în anii 1898-1899, cu pereţii din cărămidă, de către Sturzoaia (Olga Sturza), stăpână a celei mai mari părţi a moşiei în acea perioadă.
Din cauză că locaţia acestui sediu era în preajma unei râpi, în perioada 1964-1965 s-a construit localul actual al şcolii, cu două săli de clasă, cu pereţii din cărămidă, pe temelie de beton.
După absolvirea clasei a IV-a elevii din Slobozia-Silişcani urmează cursurile claselor V-VIII în prezent la Mihălăşeni.
[1] Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XVI, vol. I, Bucureşti, 1954, p. 491-493.
[2] Documenta Romaniae Historica, A. Moldova (1384-1448), vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I. Caproşu şi L. Şimanschi, Bucureşti, 1975, p. 222-223.
[3] Ibidem, veacul XXI, p. 340-342.
[4] Catagrafia ţinuturilor (Moldovei) din 1831-1833 (ms. la ASI, fond Vistieria Moldovei, tr. 644, op. 708), fila 22r.
[5] Cultul ortodox din judeţul Botoşani 1906, Botoşani, p. 66. În anul 1930 este menţionat preotul Gh. Laizeriuc, paroh al Parohiei Brăteni. Anuarul Arhiepiscopiei Iaşilor - Mitropolia Moldovei - pe anul 1930, Monastirea Neamţu, f. a., p. 99.
